nicoletajitca

Septembrie 2019           Cererea în căsătorie a venit foarte repede, dar la momentul potrivit. Inițial am vrut să facem nunta chiar câteva luni mai târziu, apoi am decis să mai așteptăm un an.         Prima dată am cumpărat verighetele, chiar dacă nu stabilisem încă data, sau luna măcar. Apoi am început să căutăm rochia de mireasă. Știam deja ce vreau de foarte mult timp, rochie tip prințesă, din dantelă, cu mânecă lungă sau măcar să îmi acopere câțiva centimetrii din mână. Am probat câteva și apoi mi-am dat seama că nu sunt făcute pentru mine, ieșeam prea mult în evidență, eram prea încărcată.        Am început să îmi fac griji pentru că nu știam ce să fac mai departe, nu mă regăseam în niciun model, să merg în training la propria nuntă, ar fi fost o idee, dar zic pas(deocamdată).       Încercam să îmi imaginez în ce m-aș simți bine, să mă și avantajeze și ca să îmi placă trebui...

August 2015 Ca la 14 ani fără griji şi fără bani. Aşa a inceput adoleşcenţa mea. Nici nu terminasem bine liceul că deja eram angajată la o pizzerie. Prinsesem gustul banilor. Lucram în fiecare zi de la ora 4 după-amiaza până seara târziu, uneori chiar până dimineaţa. Aveam doar lunea liberă şi pe atunci era zi de shopping pentru mine. Îmi cumpărasem alt telefon cu al doilea salariu, pe primul îl dădusem tot pe haine şi apoi eram generoasă cu toată lumea. Sora mea era cea mai fericită, cumpăram orice haină în două exemplare: una pentru mine şi una pentru ea. Ajunsesem să am o viaţă pararlelă faţă de familia mea, când ei erau acasă eu eram la muncă, iar în rest ziua dormeam şi mă trezeam cu o oră-două înainte să plec la muncă, nu prea vorbeam, de fapt nu prea îi vedeam. În viată cand te crezi sus, Universul te trezeşte la realitate. Aşa s-a întamplat şi cu mine. În timp ce îmi făceam planuri şi mă gandeam doar la viitor m-am trezit în prezent. Pe care pană atunci parcă n...